vineri, 21 mai 2010

Realitatea vs. Monitorul

  Probabil ca nu te-ai gandit niciodata ca monitorul ala la care te uiti acum ti-a acaparat viata mai mult decat ar trebui. Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa nu iti mearga calculatorul cateva zile. Daca ti s-a intamplat atunci sigur ai experimentat acel sentiment ciudat de izolare, de parca nu mai aveai cum sa vorbesti cu prietenii tai, nu mai aveai ce sa faci...nici macar la fotografiile de la munte nu te puteai uita pentru ca si alea erau acolo; totul era acolo!
 Si poate nici atunci nu ti-ai dat seama cat de dependent esti de acest monitor si de virtualul oferit de el. Dar acest virtual a devenit realitate si iti rapeste tot oferindu-ti, aparent, mai multe, mai comod dar......fara esenta.
Hai sa facem un mic experiment: iti aduci aminte cand ai primit o scrisoare? Se compara cu un mail? Era altfel cand o gaseai in cutia postala, o deschideai, o simteai in maini si atunci cand citeai era scrisul persoanei respective, nu era doar un font. Totul era real. Daca scrii niste randuri pe o foaie de hartie priveste cu atentie si ai sa vezi ca nu se compara cu aceleasi cuvinte scrise intr-o pagina de Word, e personal, exprima stari, trairi.
 Eu am primit o vedere recent de la un prieten care era plecat in alta tara si a fost o senzatie extrem de placuta pe care nu o mai traisem de mult timp. Nu mai primisem de ani de zile o vedere sau o scrisoare. Stiu ca nu m-ar fi impresionat nici pe jumatate daca imi trimitea un mail in care ar fi scris acelasi cuvant: "Salutari". Acum nu zic sa comunicam numai prin scrisori si sunt total de acord ca tehnologia inlesneste anumite lucruri dar spun doar sa nu alteram lucruri care au valoarea lor.
 Iti propun ca data viitoare cand pleci undeva sa trimiti o vedere unei persoane si un mail alteia. Vezi ce reactii vor avea cele doua persoane. Chiar daca virtualul a castigat in popularitate, palpabilul va trezi intotdeauna emotii mai puternice.
Scoate-ti cateva fotografii pe hartie si ai sa vezi ca o sa le pretuiesti altfel, sunt palpabile, nu sunt doar niste imagini pe un ecran.

Vad un baietel de aprox. 12 ani care merge pe strada si scoate sunete de nave spatiale, impusca, e in propriul joc chiar si atunci cand e pe strada. Acest baiat cand se intalneste cu cineva  baga capul in pamant, cand trebuie sa spuna un "Buna ziua" abia scoate vorbele pe gura; si uite asa ajungem sa vedem principala consecinta a monitorului: DESOCIALIZAREA.
Tot mai multe dificultati de socializare si timiditate(in plan real).

Vorbesti pe mess, iti e mai usor, mai comod, a devenit obisnuinta de zi cu zi dar toate astea in detrimentul relationarii fata in fata, toate astea in favoarea instrainarii de oameni.
Cunosti persoane noi pe mess, vorbesti si razi singur in camera in fata unui monitor ajutandu-te de simboluri si smiley-uri sa iti exprimi starile.
Razi cu "lol" sau cu ajutorul unui smiley, te eschivezi cu "brb". Iti dai seama cat de sintetic e? 
Iti dai seama ca acel smiley te priveaza de individualitatea ta? Acel smiley cu ajutorul caruia tu ii arati interlocutorului ca razi este folosit de milioane de oameni pentru asta. Acum vezi unde se pierde individul si se formeaza turma?
 Nu crezi ca ar fi mai placut sa flirtezi cu cineva fata in fata? Ai simti reactii, ai auzi rasul, ti-ar trezi emotii. Pe mess exista riscul sa indragesti o imagine construita de tine, care sa nu corespunda cu realitatea, sa iti creezi niste asteptari si oricat de simpatica ar fi persoana pe mess e posibil sa ai surpriza ca in realitate sa nu iti placa cum rade de ex, si atunci apare.......dezamagirea, si asta pentru ca te-ai amagit singur inainte.

   Acum pui pe Facebook la "What's on your mind" tot ce iti trece prin cap, ce ai facut azi sau unde te vei duce diseara pentru ca trebuie sa impartasesti cu ceilalti.
  Dar inainte de Facebook oare te duceai in autobuz la oameni necunoscuti si le spuneai What's on your mind? Daca faceai asta ar fi putut fi considerata schizofrenie dar acum se numeste.....retea de socializare asa ca stai linistit....suntem cu totii....stii vorba aia: cine se aseamana se aduna!

Sa nu uitam sa pastram lucrurile cu esenta.

4 comentarii:

  1. :)) si blogul tau nu e inclus in aceeasi categorie???mmm???ia zi,d-le psiholog :p

    RăspundețiȘtergere
  2. blogul meu este o modalitate da a ma expune oamenilor, ca si publicitate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesanta postarea aceasta . D'aia am ales teatrul . te pune in contact cu oamenii ... yuhuuu ... d aia am ales sa ma duc la tot felul de intruniri live .. poti socializa si in real life .. trebuie doar sa vrei ..

    RăspundețiȘtergere