vineri, 10 decembrie 2010

Singuri în mulțime ( Concurs!!! )

   După cum spuneam și într-un post anterior, se observă clar o tendință de desocializare și de răcire a relațiilor interumane. Societatea se construiește din ce în ce mai mult pe competiție, pe lupta pentru a avea mai mult, de a-l depăși pe celălalt.
Toate astea s-au întipărit în noi treptat, și fără să ne dăm seama am devenit tot mai concentrați să ne artificializăm viața. Ne robotizăm. Tot mai multe lucruri artificiale primim în viața noastră în detrimentul celor naturale, cu esență.
Știu că teatrul și filmul sunt lucruri diferite dar cine a fost la teatru poate a observat că nici o imagine de film nu are căldura unei scene de teatru. Uităm omenescul pentru ca e mai simplu să ne artificializăm. Foarte mulți oameni nu au fost niciodată la o piesă de teatru iar filme....pun pariu că au văzut.
La fel se poate spune și despre muzică: ce diferență enormă de feeling e între cd-ul pe care îl asculți acasă și cum se simte când asculți aceeași muzică live. Asta pentru că în concert e relaționare între oameni, e comunicarea între public și artist, e real......e de la om la om.

În zilele noastre este o avalanșă în plan senzorial, suntem atacați cu tot felul de stimuli și ne răcim pentru că ni se șterg ușor ușor valorile reale, uităm de suflet, de partea afectivă, de empatie. Oameni mai puțin avuți material au fost întotdeauna dar acum oamenii resimt altfel aceste lipsuri. De ce? Pentru că ni se imprimă concurența, lupta pentru a avea mai mult și egoismul în locul afectivității.

  Pe măsură ce anii au trecut, populația globului s-a înmulțit semnificativ dar cred că ai observat si tu un lucru: sunt tot mai mulți oameni care se simt singuri.
Cum îți explici asta?

Intră la comentarii pentru detalii.

45 de comentarii:

  1. Salutare tuturor!
    M-am gandit sa fac un concurs dragut acum in luna decembrie: cel mai frumos raspuns postat aici la comentarii va castiga 5 sedinte gratuite de psihoterapie.
    In cazul in care castigatorul/castigatoarea nu este din Bucuresti isi va putea revendica premiul daca este dispus/a sa vina aici la terapie.

    Va doresc multa inspiratie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Hm, cred că încep să cred în sincronicitatea descrisa de Jung :D
    De trei zile, în contexte diferite şi total neaşteptate, sunt provocată să verbalizez problema pe care o am: excesul de socializare. :D
    Oricât pare de bizar, în mujlocul unei lumi care, aşa cum spui, tendinţa de desocializare e certă, eu mă plâng, iată, de hipersocializare.

    Primesc zeci de telefoane pe zi, primesc invitaţii la cafea, la ceai, la plimbare, toţi vor să ne întâlnim, să vorbim: despre vreme, despre probleme, despre dileme, mi se dau teme, mi se cer răspunsuri, soluţii, reţete. Uneori nu mi se cere nimic decât să ascult, mult, tot. Iar tot ce vreau eu este puţină singurătate, dacă se poate. :)

    Ştiu despre necesitatea de a pune limite (pun!), despre a spune NU (spun!) şi ştiu că refuzul acesta mă poate transforma peste noapte din vindecătoare în vrăjitoare, dar nu mă doare :D

    Mă interesează resorturile care conduc spre această codependenţă, de unde vine excesul acesta de popularitate, căruia sigur tu îi vei găsi o explicaţie (patologică?), iar dacă voi câştiga concursul, în cele cinci şedinţe despre asta o să vreau să vorbim :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Arcadia, dar raspunsul la intrebarea "Cum iti explici ca oamenii se simt tot mai singuri?" unde este?

    RăspundețiȘtergere
  4. Păi eu nu ştiu răspunsul la întrebarea asta, că nu înţeleg fenomenul :P

    RăspundețiȘtergere
  5. :)))
    Iti poti da cu parerea, asta e si ideea, de ce crezi tu ca oamenii se simt tot mai singuri?(in afara de tine:))

    RăspundețiȘtergere
  6. Unul dintre raspunsuri cred ca l-ai dat chiar tu. Intr-o competitie continua este greu de crezut ca ai sa lasi sa ti se vada vulnerabilitatile in fata "adversarilor". Relatia implica un anume grad de deschidere, si implicit o cunoastere mult mai intima.
    Tehnologia umple timpul intr-un mod facil. Relatiile cu oamenii cer energie. Te obliga sa fii cu ei si mai ales cu tine. Iar uneori, ceea ce exista cu adevarat poate fi incomod. Asa ca, pe scurt, alegem calea minimei rezistente.
    Parerea mea! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu neaparat de ultimul care va posta pt ca il va castiga cel care are cel mai frumos raspuns...adevaruri sunt mai multe

    RăspundețiȘtergere
  9. O să încerc să-mi dau cu părerea, aşadar.

    Presupun că aceia care se plâng de singurătate dar nu sunt în puşcărie pentru vreo crimă pe care n-au comis-o, care nu au un picior lipsă sau vreun alt handicap care să-i silească la singurătate, care nu sunt bătrâni şi neputincioşi, abandonaţi de familie, toţi aceştia zic, sunt responsabili pentru singurătatea lor şi ei înşişi trebuie să schimbe lucrurile.

    A aştepta să vină alţii spre tine, să te caute, să te asculte, să te întrebe, este o atitudine păguboasă. Primul care trebuie să facă paşi în acest sens este suferindul de singurătate.

    Dar înainte să se apuce de dat telefoane şi de făcut invitaţii la ceai, trebuie să facă o listă cu calităţile sale, cele care îl recomandă drept un partener agreabil de taclale sau de plimbare.

    Dacă trage linie şi vede că tot ce face el este să stea cu nasul în buric şi să se plângă, zi de vară până-n seară, de nasul lui cam mare, de burta pepenoasă, de salariul mic, de examenele neluate, de prietenii care l-au părăsit, trebuie să înceapă iute să corecteze ce se poate.

    Şi dacă nasul n-are cum să şi-l scurteze, poate să mănânce mai puţin gem de gutui (preferatul lui) şi să facă mai mult sport ca să slăbească şi apoi să înceapă să zâmbească. Şi să se iubească pentru cum a reuşit, pentru cât de bine arată.
    Asta l-ar putea motiva să înveţe sau să muncească mai mult şi mai eficient şi uite-aşa, frumos şi încrezător şi cu un serviciu uimitor poate invita pe cineva la ceai, să povestească, să se veselească. Lacrimile de singurătate vor fi demult uscate.

    Greu cu adevărat este pentru cei din categoriile descrise la început, a căror singurătate e silită şi dureroasă. Pentru aceştia din urmă suntem noi, cei din jur, responsabili.


    Acest răspuns îl mulţumeşte pe domnul doctor?
    Mă înscrie în concurs? :P

    RăspundețiȘtergere
  10. Bineinteles, oricine e liber sa isi spuna punctul de vedere legat de asta. Prima oara spusesem pt ca tu nu ai lasat un punct de vedere legat de intrebare ci doar ai expus ce ti se intampla tie.

    Care ar fi motivul pentru care ai vrea sa castigi?

    RăspundețiȘtergere
  11. Singuratatea..cand nu esti singur..
    Personal cred ca singuratatea unui om este o stare de spirit. Nu te poti numi singur(solitar) niciodata, decat daca pleci in desert, sau devii sihastru si poate nici atunci nu esti pe deplin singur. Singuratatea sufleteasca se poate resimti din mai multe motive, unul din ele ar fi acela ca persoana(iubita) de langa tine nu te intelege pe deplin, nu te asculta sau nu are timp sa te asculte, ori nu vrea pur si simplu sa comunice. Atunci te simti singur, simti ca vrei sa comunici dar nu ai cu cine, sufletul tau nu se poate deschide in fata unei personae care nu vrea sa auda ce ai de spus. De asemenea, singur te poti simti in momentul in care pierzi o persoana foarte draga(un parinte, un prieten foarte apropiat, o ruda cu care imparteai bune si rele) atunci crezi ca nimic nu mai are sens, ca ceva din tine a plecat odata cu el si nu vei putea sa-ti unpli prea usor acel gol, sau poate niciodata. Vei simti mereu ca ceva lipseste, ca acea persoana nu mai e langa tine sa te asculte si sa iti dea un sfat, sa-ti spuna o vorba buna sau sa te certe cand gresesti.. sa te invete cum e bine sa faci. Si atunci te vei simti singur, chiar daca in jurul tau toti sunt langa tine si vor sa te faca sa treci peste. Poti ajunge sa te inchizi in tine si sa nu iti pese ce vor altii de la tine, sau ce asteptari au si toti sa te considere un inadaptat social sau un ciudat ca nu vrei sa comunici sau sa le asculti glumele.. povestile de viata si alte alea. Totusi, oameni singuri au fost intotdeauna, dar in secolul vitezei nimeni nu mai “are” timpul necesar sa te asculte si sa-ti capete increderea pentru a ocupa un loc in sufletul tau, tot mai multi oameni au “amici” sau “cunostinte” si nu “prieteni”. E greu sa mai cunosti si sa relationezi cu oameni care sa aiba timp sa te asculte cu adevarat si sa-ti fie aproape cand te simti singur. Rautatea din unii oameni si egoismul ii face pe ceilalti sa se simta tot mai marginalizati si mai singuri, pentru ca oamenii au obiceiul sa generalizeze si sa creada ca toti din jurul lui sunt superficiali si prefera sa fie in compania amicilor si totusi sa se simta singuri, pentru ca sufletul lor nu comunica. Cam asta e parerea mea despre singuratate…

    RăspundețiȘtergere
  12. Iata ca incepem deja psihoterapia cu aceasta intrebare :))

    Raspuns:

    Domnu' doctor, eu as vrea foarte mult sa castig acest concurs ca sa am ocazia sa intalnesc un psiholog in carene si oase :D
    Si mai vreau sa gasesc raspuns la intrebarea din prima postare, adica ce e stricat in capsorul meu de atrag eu asa, precum closca puii, toti naufragiatii in barca mea :P

    Restul raspunsului o sa-l extrageti dumneavoastra sub hipnoza. =))

    RăspundețiȘtergere
  13. Da, corect: psihologii au si ei carne si oase:)
    Poate vin in barca ta ca le sabotezi tu barcile lor.... e o ipoteza...gandeste-te.

    RăspundețiȘtergere
  14. In contextul social actual,apare o stare, individuala si de grup, pe care foarte putini o constientizam, si la fel de putini,o tratam cu referire la sensul personal: SUNT SINGUR ?
    ( pentru ca tu iti doresti asta ), sau MA SIMT SINGUR (atunci cand ai prieteni,dar nu te mai poti raporta la ei,si/sau ei la tine.)
    Traim intr-o societate,care s-a mediocrizat,pana la limita penibilului,uneori. Incluzandu-ne si pe noi.Gradul de coeziune s-a redus pana la cote alarmante, datorita lipsei de empatie, si sustinuta acerb, de siturile de socializare. (evident ca nu voi da nici un nume). Dupa cum se stie, in comunicarea clasica, avem o schema,si anume: Emitator,Canal si Receptor. Ori pe acest canal de comunicare, nu sunt de ajuns doar cuvintele,comunicarea presupunamn un intreg complex de alte, subcomunicari,daca vreti:comunicarea gestica,sau limbajul trupului, comunicarea nonverbala (si tacerea poate fii un raspuns)etc. Acest cumul de ``comunicari`` este ceea ce duce la EMPATIE (capacitatea celui care asculta, si decodifica mesajul, sa se puna in pielea celui care transmite). Revenind la site-urile de socializare,(si nu numai - mass media in general,prin toate formele ei)tocmai asta reduc,capacitatea empatica, pana la o limita ingrijorator de mare: EMPATIA ! Se (re)creeaza o anumita stare de egocentrism,care poate determina anumite stari negative, si anume: stari de auto-izolare (sa nu stie nimeni, ce fac eu !!) ,stari de anxietate (am facut bine ?)etc.
    In acest fel,PRIETENIA (in sensul adevarat al cuvantului) se reduce la o simpla amicitie,la o simpla intalnire, din care va fii lipsita total sau in cea mai mare parte, fondul si esenta comunicarii,rezimandu-ne la un cadru general, si de cela mai multe ori banal...un meci de fotbal comentat la o bere, situatia politica, etc. Nimic de esenta si constructiv, atat la nivel individual, cat si la nivel de grup.

    Voi reda unul din blogurile mele, scrise cu ocazia zilei de 1 Decembrie 2010 :

    RăspundețiȘtergere
  15. Priveam ieri,la magazinele mari, ( a trebuit sa ajung pana in Mall Liberty ), vin Sarbatorile de Iarna...totul este atat de fals, de plastic, si la propriu si la figurat ! Brazi de plastic (cu asta sunt de acord ! Dintr-un motiv pragmatic : una nu se mai taie padurea, care si asa este la pamant, la propriu, si a doua, il ai si la anul ! ), cadouri de plastic, totul de plastic...Parca nimic nu mai are esesnta, parca totul e fals si deplasat... suntem asaltati, in mod agresiv, cu reclame, una mai tembela ca alta, (psihologic vorbind !! ), stiri, false, si / sau incomplete.

    Colindele, au devenit o afacere, chiar si pentru oameni mari, Mos Craciun, se inchiriaza, de la o firma de casting,noroc de el, ca l-am simtit, un om bun...(era pe la Mall Liberty,la etajul 1 ), sarmalutele se servesc, pe farfurii de plastic, totul este metal si plastic !!! Facem cadouri de complezenta, de cele mai multe ori, ne mintim ca este bine, si seara mai taiem din agenda o persoana : Pe cine ,mai am ? sa-l ...cadorisesc ...?.

    Iertati-mi cinismul din eXprimare, spun doar ce vad si simt in jurul meu !!

    O sa imi spuneti ca sunt un nostalgic, incurabil !Da sunt si imi place asta, pentru ca ma ajuta sa depasesc STAREA DE PLASTIC AFECTIV,RAPORTATA LA SOCIAL !

    Unde sunt craciunurile, de altadata ? Cand in bucatarie, mirosea a cozonac si a vanilie, cand se trebaluia, pana la 12 noaptea sa fie, sarmale, salata de beof, si piftie,carnati si caltabosi, visinata si suc de mere, tort si savarine, facute in casa ? Cand faceam, curse regulate sa mai iau una, si alta, dupa o lista data, cat un cerseaf din ala mare ? Unde sunt colindatorii de altadata, mici, zgribuliti de frig, care se bucurau, pentru un pachet de biscuiti, 2 mere, si un pumn de nuci ?
    Avem suflete de plastic, si ratiune de metal !

    Ne bucuram de o bere, proasta, de un meci de fotbal, si de orgolii prost eXprimate, si prost directionate, in care bunastarea romanului, a ajuns cea mai proasta marfa, aceea de a avea mai mult, decat celalat (vecin, coleg, ruda). Pentru ca dupa sarbatori, auzi, cele mai teribile si inflorite povesti : Am fost in cutare loc (cat mai scump cu putinta !!), am fost dincolo, am baut atat (de parca, cantitatea de alcool reprezinta personalitatea individului - nu, asta reflecta doar puterea financiara... )...

    Da, mi-e dor de un Craciun, simplu, Omenesc,Romanesc.De un Craciun, la gura sobei, sa troznesca lemnele in soba, sa imi vina colindatori, si mari si mici, sa simt din nou, bucuria simpla de a traii, de a gandii ! Sa ma las purtat, de emotia cadoului de sub brad, sa il astept pe Mos Nicolae, seara, cu bocancii pusi la geam
    Mi-e dor...

    IARTA DOAMNE SUFLETELE NOASTRE RATACITE !!!!

    LA MULTI ANI ROMANIA !!!

    Cu stima Matei R

    Imi cer scuze ca l-am postat in doua parti,dar era prea mare. Va dores un week-end placut.

    RăspundețiȘtergere
  16. Mi-am permis sa sterg comentariul de mai sus si sa nu mai dau vina pe TIMP intrucat ceea ce scrisesem era valabil numai in cazul meu...o persoana care daca ar avea timp pt sine, nu s-ar simti niciodata singura...Tot mai multi oameni se simt singuri pentru ca noi, oamenii, suntem tot mai multi. Spre exemplu:populatia Globului a crescut si daca,in trecut, din 100 oameni, 50 se simteau singuri,acum dintr-un milion, 500mii se simt singuri si tot asa...Deci s-a inmultit si numarul "singuraticilor".Stim ca orice individ e UNIC.Tot mai multi indivizi unici rezulta tot mai multe diferente intre noi..Ajungem sa ne simtim singuri pt ca suntem tot mai diferiti fatza de cei din jur si astfel nu ni se mai impartasesc ideile, asteptarile etc...

    RăspundețiȘtergere
  17. Domnu' doctor, m-am gândit, zău!
    Şi eu cred că n-am avut cum să sabotez barca doamnei Ela, pe care am văzut-o de trei ori în viaţă, fără să schimbăm vreodată vreo vorbă care s-o îndemne spre mine, să-mi povestească greutăţile pe care le are, suferinţele care o încearcă, frustrările care o rod.

    "Nu ştiu de ce am simţit că dumneavpoastră m-aţi putea înţelege" - şi-a încheiat dânsa monologul de două ore. Nici eu nu ştiu, dar vreau să aflu. :P

    Mai există şi alte ipoteze la care să mă gândesc? :P
    Vă mulţumesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Dvs.ati pus problema cum unii nu au vazut un film rulat pe marile ecrane,sau nu au fost la un concert live,dar poate nu multi au avut posibilitatea de a viziona sau a merge la astfle de concert.Nu este si cazul meu,eu am fost o rasfatata a sortii pot zice,dar ma bucur cand urmaresc un film pe DVD ,nu pe marile ecrane.Imi amintesc cum chiuleam de la scoala sa merg sa vad filmele indiene rulate pe aceea vreme in cinematografe,chiar daca acum nu pot spune ca vad un film indian odata pe an,imi par mult prea lacrimogene.Iar la intrebare ta "de ce se simt oamenii singuri?",raspunsul meu ar suna asa:
    pentru ca ne-am "modernizat" prea mult dintr-o data,pentru ca nu mai vedem in lucrurile simple o bucurie,nu simtim vibratia vietii.Acum toti se plang de salarii(pe buna dreptate uneori),ne uitam in curtea vecinului sa vedem ce a mai facut,invidiem prea mult orice si pe oricine,suferim de "increzare"(ala e mult mai slab pregatit decat mine,etc.).Socializam doar ca sa vedem ce fel de om este cel cu care interactionam,nu doar de dragul de a vorbi,sau de a schimba experiente.Suntem tristi in majoritatea timpului,nervosi,si plini de invidie si judecam pe cineva,doar pentru simplu fapt ca nu ne place ideea lui.Respecte si succes in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  19. Socializarea autentica presupune crearea unei legaturi, unei conexiuni, ori acest lucru nu se poate face in mod real fara ca partile respective sa isi expuna anumite vulnerabilitati.

    Intr-un mediu comptetitional insa, respectivele vulnerabilitati sunt vazute ca slabiciuni...si atunci fiecare gaseste mai usor sa se inchida in sine decat sa incerce sa "construiasca un pod" catre celalalt, o cale de comunicare.


    Cred ca este si un cerc vicios, in sensul ca lipsa socializarii duce la exacerbarea unui comportament narcisist, de genul nu am nevie de altii, le arat valoarea mea prin alte mijloace, metode. Si de aici devii iarasi mai inchis.... si limitezi socializarea la simple politeturi.

    Cred ca principiul ce sta la baza lipsei de socializare este in mare este acesta....

    RăspundețiȘtergere
  20. Salut Bogdan.M-a pus putin pe ganduri articolul tau.De ce putin!? Pt ca am inceput sa constientizez de ceva vreme ceea ce ai scris tu mai sus.A devenit putin cam nedreapta lupta, pentru noi, cei singuri, nu crezi? Nu era de ajuns ca ne luptam cu singuratatea noastra, acum trebuie sa ne mai luptam si cu singuratatea celor din jur.As spune ca am fost si suntem in continuare "dresati" atat de bine ca am ajuns sa simtim materialul si in maduva oaselor.E mai normal in ziua de azi sa ne dorim noua Giullieta de la Alfa sau un laptop decat sa empatizam sau sa ne dorim sa fim prieteni cu cei din jur.Cum bine observai,afectiunea e un sentiment tot mai rar intalnit.Pana si Arcadia care vorbeste de o hipersocializare cred ca duce lipsa de ea si se simte singura.Altfel de ce si-ar dori sa castige acest concurs!?
    Si ca sa raspund si la intrebarea ta " De ce se simt oamenii tot mai singuri?" Pentru ca regresam.Exista o evolutie in ziua de azi, cea tehnologica.Dar in ce ne priveste pe noi,oamenii, tendinta e una clara: o involutie.Cei mai puternici se resemneaza iar cei mai putin puternici se sperie. Da, cred ca frica de singuratate va deveni din ce in ce mai mare.Nu sunt lipsit de speranta cand spun asta, nici pesimist. Si mai ales, nu vreau sa-ti intristez cititorii dar voi zambi cand vor aparea acele carti care vor defini noile norme de socializare, care vor redefini empatia si prietenia.
    Exista totusi si o parte buna la cele spuse mai sus de mine. Cei care nu ne-am superficializat intru totul vom aprecia mai mult prieteniile si iubirile ( nu doar cele de cuplu).
    In incheiere nu pot decat sa am o dorinta pt tine si cititorii tai: sa simtiti cat mai putin gustul singuratatii in viata voastra.
    PS: Nu mi-a placut ca le-ai urat cititorilor inspiratie. Sinceritatea ar fi fost mai potrivita in cazul de fata.

    RăspundețiȘtergere
  21. Bre domnu Marian, hai că m-ai dat gata! Tulai! :D
    Stiam eu ca nu e bine să ma pun cu psihologii, că de câte ori deschid eu pliscul domniile lor mai bifează un simptom îngrijorător şi mai smulg o cărămidă din vila pe care credeam eu c-o am, pe malul mării =))

    Dacă mai intru de câteva ori pe-aici, până la finele anului mă lăsaţi fără penaj :))

    Mă duc s-o sun pe mama s-o întreb dacă m-a iubit când eram mică...

    RăspundețiȘtergere
  22. Oamenii se simt singuri cand nu vad dincolo de propria persoana. Individualismu' e ucigasu' comunicarii eficiente :P

    RăspundețiȘtergere
  23. In clipa de fata am urmatorul raspuns: pe vremuri (vezi epoca Ceausescu) oamenii erau mai uniti din cauza saraciei, a lipsurilor. Imi amintesc ca aveam prieteni adevarati, saritori, pe care ma puteam baza la nevoie; lasam usa deschisa la intrarea in casa iar prietenii intrau ca la ei acasa si nu aveam frica de hoti. In marea lor majoritate, oamenii erau egali din punct de vedere al resurselor financiare, al averilor. Acum, in goana noastra dupa averi, agonisim in permanenta, intervine concurenta, invidia ca asa zisii prieteni au mai mult decat noi si treptat-treptat, ii indepartam chiar si pe putinii prieteni care ne-au mai ramas si devenim din ce in ce mai singuri, mai tristi.

    RăspundețiȘtergere
  24. Daca plecam de la ipoteza conform careia suntem unici, probabilitatea de a intalni pe cineva asemeni noua, e nula. Ramane asadar compatibilitatea / asortarea.
    Ca doi oameni sa afle de sunt sau nu compatibili, inseamna sa iasa putin din starea de Narcis, sa faca un pas inainte, sa construiasca un pod inspre un altul- actor social ca si el, si sa comunice. Ca sa comunice inseamna sa stie sa vorbeasca si sa asculte.
    Deci, oamenii se simt tot mai singuri deorece au uitat sa comunice autentic, multumindu-se cu o comunicare formala/ de suprafata.
    Pana la urma, esenta consta in intoarcerea la simplitate :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Ne simtim tot mai singuri pentru ca ne-am dezvatat sa mai socializam. o data cu dezvoltarea tehnologiei apar noi modalitati de a ne distra singuri uitandu-ne la un film sau stand pe net. Inainte exista si obiceiul de a pastra o legatura stransa cu rudele, astazi preferam sa petrecem orice sarbatoare/vacanta doar cu cei pe care oricum ii vedem zilnic. Unii dintre noi muncesc mai mult pentru a intretine o casa sau doar pentru a tine pasul cu ce apare nou pe piata.

    RăspundețiȘtergere
  26. Suntem singuri ca ne invrajbim unul impotriva celuilalt.

    RăspundețiȘtergere
  27. Depinde cum privesti problema, dar nu o sa intru in prea multe detalii; pentru a scrie tot ceea ce gandesc ar trebui sa-mi fac propriul meu blog, astfel incat o sa scriu doar atat:
    din punct de vedere politic capitalismul (dictatura capitalista sau dictatura burgheza) este formatiunea sociala care se intemeiaza pe proprietatea privat-capitalista asupra mijloacelor de productie si pe exploatarea muncitorilor salariati si in care burghezia, in vederea consolidarii dominatiei sale
    economice, detine puterea politica.
    In evolutia sa, capitalismul a parcurs două stadii: stadiul dominatiei liberei concurente (capitalism premonopolist) si stadiul dominatiei monopolurilor
    (imperialismul, capitalismul monopolist sau capitalismul sec. 20).
    Pe cand, prin socialism se intelege ansamblul doctrinelor social-politice care combat individualismul, apara notiunile de egalitate si solidaritate si constitue un proiect atat economic (colectivism economic, autogestiune, economie mixta), cat si social (egalitate in drepturi, egalitate de sanse) si politic (democratie).
    Socialismul marxist = teorie politica bazata pe conceptia materialista a istoriei si caracterizata prin luarea drept obiectiv a punerii în comun a mijloacelor de productie si de schimb, ca si prin repartitia echitabila a bunurilor. Ea lupta pentru emanciparea muncitorilor si taranilor, pentru o lume fara clase sociale si fara oprimare.
    Comunismul = ansamblul conceptiilor socialiste care concep instaurarea oranduirii socialiste ca o cerinta a ratiunii, ca o concretizare a unui ideal moral, prin transformarea sociala si edificarea unei societati ideale, bazata pe abundenta si egalitate. El nu face distinctie intre clasele sociale, intre saraci si bogati, intre exploatati si exploatatori, asa cum fac marxistii. Critica lor se îndreaptă impotriva capitalismului, sistem ce are consecinte nefaste asupra dezvoltarii omului.
    De aici apar si schimbarile de comportament (comportament social), care automat "afecteaza" fiecare individ in parte.
    Singuratatea se resimte din ce in ce mai puternic deoarece capitalismul se bazeaza pe individualitate, pe competitie, pe lacomie, invidie, de aceea intalnim din ce in ce mai multa ignoranta, neincredere etc.

    RăspundețiȘtergere
  28. Salutare tuturor. In primul rand vreau sa va multumesc pentru interesul acordat acestui concurs si sa va anunt ca voi lasa concursul deschis pana pe data de 10 ianuarie(am uitat sa mentionez data de la inceput).
    Toate cele bune.
    Bogdan.

    RăspundețiȘtergere
  29. Am citit de mult articolul asta, dar am avut o retinere sa ma bag si eu in seama. Am vazut ca ati dat o sumedenie de explicatii pertinente. Cineva chiar s-a plans ca tanjeste dupa un moment de singuratate... Toate sunt reale si nu vreau sa contrazic pe cineva, fiindca fiecare aveti dreptate. Acum, insa, urmeaza si perspectiva mea, ceva mai subiectiva, as spune, chiar egoista.
    E relativ simplu sa lansezi teorii etiologice ori sfaturi de genul "e vina ta ca esti asa, misca-ti fundul, fa ceva si inceteaza sa te mai plangi!". Insa, cand te confrunti cu problema in sine, totul capata alta tonalitate.
    Exista mai multe feluri de a fi singur, dar cea mai crunta mi se pare singuratatea "existentiala", cand simti ca nu iti gasesti locul in lume, cand te izolezi de ceilalti dorindu-ti sa fii singur si in acelasi timp sa nu fii singur. De cateva zile incerc sa ies din casa, facand efortul de a trece peste acest impas, al anti-socializarii, si nu reusesc cu nici un chip. Ar fi extraordinar daca m-ar face fericit faptul de a trai in izolare, dar el ma apasa uneori atat de tare incat parca imi ia respiratia.
    Nu sunt genul care sa imi fie teama sa iau cuvantul intr-un grup, ma descurc in fata unei audiente de 1000 de persoane, am prieteni (pe care ii evit). Iar daca ma straduiesc, pot sa ies in oras cu amicii la o bere sau sa facem altceva, doar ca lucrul asta nu ma satisface decat pe moment, revin acasa tot la fel de pustiu.
    Bogdan, ceri explicatii, dar daca le-as sti, nu as mai abera aici. Oare nu exista si resorturi mai adanci decat efectele unei societati hiperdinamice si competitive, in continua aglomerare teritoriala? Pe mine nu ma multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  30. Doar vreau sa va urez un An nou mai bun decat cei buni, fara clipe de singurate atunci cand sunteti inconjurati de multime si puterea de a va ridica atunci cand sunteti la pamant. La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  31. Problema cu singuratatea e ca...ne simtim singuri pentru ca n-am invatat ce inseamna solitudinea. Ne simtim singuri pentru ca n-am invatat sa ne bucuram de noi insine in solitudine, pentru ca nu ne simtit bine cu noi insine, atunci cand apucam un moment de solitudine il confundam repede cu singuratatea si intram intr-un soi de panica: nimeni nu ne place, nimeni nu ne vrea, alergam repede sa fim cu cineva (cu oricine) fara sa avem puterea sa ne bucuram in primul rand de noi!

    RăspundețiȘtergere
  32. cum sa organizezi un concurs pentru singuratate... ? :)

    si fiindca totusi am nimerit aici, o sa trimit un link catre singuratatea mea aici

    si nu vreau cele 5 sedinte :)

    RăspundețiȘtergere
  33. Ne simtim singuri pentru ca vrem prea multe lucruri. O masina, o casa, cariera poate, studii, ce-o mai fi, etc.

    Cand alergi dupa astfel de lucruri nu mai ai timp de altceva. Nu ca nu ai mai avea timp, dar te gandesti prea mult la acele lucruri si nu ii mai poti observa si pe cei din jur.

    Aceasta se rasfrange asupra ta pentru ca nici tu nu le acorzi atentie celorlalti, care si ei se simt singuri din cauza ta.

    Motivul singuratatii este LIPSA EMPATIEI din relatiile interumane. Toti se afiseaza si gandesc dupa un tipar.

    Se simt singuri pentru ca timpul este impartit in 2 : munca si distractie.

    Cand el de fapt trebuie impartit in 3 : Sacrificiu (Timp pentru ceilalti, in folosul lor) + munca + distractie.

    RăspundețiȘtergere
  34. Salutare tuturor. mi-a fost destul de greu sa decid un singur castigator dar am ales ca el sa fie "Love".
    Il/o rog sa ma contacteze pentru a stabili detaliile urmatoare.
    Va multumesc din nou pentru intereseul acordat concursului.

    RăspundețiȘtergere
  35. Sunt nevoit sa aleg alta persoana deoarece "Love" nu a raspuns.
    As dori sa o desemnez pe "Mihaela".
    Astept mail de la tine pentru a stabili detaliile.

    RăspundețiȘtergere
  36. parerea mea este ca egoismul ,trufia y alte elemente din viata noastra ne fac sa ne simim asa sa fim foarte putin toleranti cu cei din jurul nostru.sau avea relatii foarte superficiale si asta se datoreaza faptului ca nu aveam puterea de a ne deschide si accepta pe cei din jurul nostru asa cum sint

    RăspundețiȘtergere
  37. Scuze,nu am stat prea mult la pc,gripa se pare ca a ajuns si la mine.Multumesc pentru alegere,si sper ca Mihaela sa se bucure de sfatul tau.Astept noi postari.

    RăspundețiȘtergere
  38. Bogdan,ti-am dat add in lista mea de yahoo :)Am id ,ceva cu inima,ca sa ai idee cine sunt cu acel id. Toate cele bune.

    RăspundețiȘtergere
  39. De ce oamenii se simt tot mai singuri?
    Pentru că cei ce refuză efectul de turmă- unde totul devine mecanizat, de unde privești lejer pătrate lucitoare, ori aceleași gesturi, se izolează în cameră cu un kafka în brațe ori în parcuri.
    Sunt din ce în ce mai puțini, le e teamă să își exprime sentimentele, ori nu o fac pur și simplu căci nu găsesc rostul.
    Ne simțim singuri pentru că ne considerăm neînțeleși.
    Alții se simt singuri, căci tot din frică aleg să fie aroganți, să apeleze la orgoliu.
    Ori pur și simplu se simt singuri căci sunt evitați, nu au nimic în comun cu restul.

    RăspundețiȘtergere
  40. Eu sincer sunt de parere ca nu exista om singur, cei care sunt singuri sunt pentru ca asa vor, pentru ca asta au ales. Sau, cine stie .. poate gresesc :-s! Mihaela.

    RăspundețiȘtergere